In 1969 – U. Traut – a tinut o dare de seama in fata Consiliului ONU despre situatia mediului si problematicile acesteia prin care se reliefase o criza de proportii mondiale. El relata ”daca tendintele in dezvoltarea economica si in consumul materiilor prime va continua, putem fi siguri ca va fi periclitata viata de pe Pamant”.
Conferinta internationala organizata de ONU la Stockholm în 1972 a expus prima data problemele existente in domeniul mediului. Conferinta a fost dezbatuta in prezenta reprezentantilor a 113 tari.
Educatia cu privire la protejarea mediului se bazeaza pe principiile ecologiei si s-a dezvoltat din cadrul acestei stiinte, iar in centrul atentiei il are pe om.
Protectia mediului se ocupa cu:
- prevenirea, preantampinarea pagubelor;
- lichidarea, anihilarea efectelor poluarilor;
- dezvoltarea ambiantei umane,
- o mai buna gospodarire a resurselor naturale.
Parte componenta a protectiei mediului este protectia naturii, protectia peisagistica a zonelor, dar se ocupa totodata cu protectia mediilor artificiale (ale asezarilor umane).
Termenul de mediu a fost folosit incepand din secolul al XIX-lea, in sens biologic, de ambianta naturala a vietuitoarelor. Ulterior in domeniul geografiei este definit ca spatul locuit si influentat de om.
Evolutia brusca a stiintei prin descoperirile revolutionare din ultimii zeci de ani a avut atat efecte benefice dar si distructive asupra mediului inconjurator.Mediul inconjurator,asa cum este acum,poate influenta evolutia societatii umane.Degradarea continua a mediului,este rezultatul unei crize de civilizatie, datorandu-se intr-un procent majoritar interventiei omului in natura. Stiintele naturii trebuie sa asigure oamenilor competentele necesare conservarii mediului inconjurator,sa le formeze idei si comportamente pozitive asupra lui, datorita faptului ca vizeaza observarea si perceperea lumii in ansamblul sau. Intelegerea intr-un procent cat mai mare a proceselor si fenomenelor ce se petrec in natura si constientizarea legaturii puternice dintre ele, va forma o imagine reala si complexa, prin perceperea mediului inconjurator ca un sistem de elemente care nu pot supravietui independent unele de altele,disparitia unui singur element din sistem poate avea consecinte dezastruoase asupra altor elemente ale sistemului ducand la un dezechilibru major, element fiind numita simbolic Populatia unei specii “X “din cadrul unei Biocenoze care face parte dintr-un Ecosistem al Biosferei. Educatia ecologica este un pas important in procesul de cunoastere,intelegere, si protejare a mediului in care traim prin constientizarea gravitatii distrugerii lui.
Criza pe care o traim, astazi este de o cu toul alta importanţa, din următoarele motive:
- se desfasoara întru-un ritm fara precedent;
- este ireversibila;
- angajeaza responsabilitatea noastra, a umanitatii, in sensul ca
putem sa o controlom, putem sa o infrangem, putem sa o evitam, pentru ca noi insine suntem cauza acestei crize.
Conditia primara si esenţiala a supravietuirii pe termen lung a populatiilor de o constiuie variabilitatea genetica.
Variabilitatea genetica este, pe drept, considerata, pentru orice specie, o asigurare, o garantie pentru a putea riposta neprevazutului la un anumit moment dat. Diversitatea speciilor, respectiv a ecosistemelor, prin comparaţie, constituie o garatie pentru stabilitatea şi evolutia speciei umane, un tampon impotriva agresiunilor naturale andreptate împotriva sa. Diversitatea speciilor garanteaza, in acelasi timp, existenta resurselor de care omul are nevoie.
Diversitatea ecosistemelor, ca şi a arhitecturii peisagere asigura si regleaza marile circuite biogeocimice: apa, carbonazot, fosfor, care sunt esentiale pentru functionarea planetei si pentru echilibrele sale climatice.
Abordarea economica intelege biodiversitatea ca “ce mai importanta resursa naturala” Ea constituie un patrimoniu pretios pe care trebuie sa-l invatam, sa-l conservam si sa-l administram inteligent.
Comentarii recente